Colierul Reginei vol.2 by Alexandre Dumas

Author:Alexandre Dumas
Language: eng
Format: mobi, epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-03T23:00:00+00:00

Capitolul LXXI Despărţirea

A doua zi, regina ieşi, zâmbitoare şi frumoasă şi se duse să asiste la slujba religioasă. Gărzile aveau ordin să lase pe toată lumea să treacă. Era într-o duminică şi maiestatea să se trezise spunând:

— Ce zi frumoasă! E plăcut să trăieşti într-o asemenea zi. Păru că respiră cu mai mare plăcere decât de obicei parfumul florilor preferate; fu mai mărinimoasă ca oricând, făcând daruri bogate; se grăbi mai mult decât altă dată să se apropie de oameni. Ascultă întreaga liturghie în cea mai deplină reculegere, niciodată nu-şi plecase atât de mult capul ei maiestuos. În timp ce se rugă cu ardoare, curtenii se înghesuiau, ca şi în alte duminici pe porţiunea dintre apartament şi capelă, ba chiar şi scările erau ticsite de gentilomi şi doamne. Printre acestea din urmă strălucea, modest dar elegant îmbrăcata, doamna de La Motte. Şi în şirul dublu, format din gentilomi, se afla în dreapta domnul de Charny, pe care prietenii îl felicitau pentru că se însănătoşise, pentru că se afla din nou printre ei, dar mai ales fiindcă arăta atât de bine.

Favoarea este un parfum subtil care se împrăştie atât de iute în văzduh, încât, mult înainte de a fi deschis capacul cutiuţei cu dresuri, aromă este definită, recunoscuta şi apreciată de către cunoscători. Olivier era prietenul reginei doar de şase ore, dar de îndată toţi voiau să se numere printre prietenii lui Olivier.

În timp ce primea felicitările, cu voia bună a unui om într-adevăr fericit, şi-n timp ce întregul şir din stânga trecea la dreapta pentru a-i dovedi cât de mult îl cinstea, Olivier, silit să-şi plimbe privirile peste grupul ce forfotea în jurul lui, zări dinaintea sa, solitar, un chip a că mi sumbra paloare şi imobilitate îl izbiră. Îl recunoscu pe Filip de Taverney, cu trupul strâns în uniformă şi cu mâna pe spadă. De la vizitele de politeţe tăcute de Taverney în anticamera adversarului său, după duel, de la sechestrarea lui Charny de către doctorul Louis, nici o relaţie nu mai existase între cei doi rivali.

Charny, văzându-l pe Filip cum îl priveşte liniştit, fără bunăvoinţa, dar nici ameninţător, schiţa un salut, la care Filip răspunse de departe. Apoi îşi croi drum printre cei ce-l înconjurau, spunându-le:

— La o parte, domnilor, lăsaţi-mă să-mi fac datoria la care mă obligă politeţea.

Şi traversând spaţiul aflat între şirul din dreapta şi cel din stânga, se îndreptă spre Filip, care nici nu se clinti.

— Domnule de Taverney ― îi spuse, salutându-l cu mai mare curtenie decât prima dată ― ar fi trebuit să vă mulţumesc pentru interesul pe care aţi binevoit să-l arătaţi pentru sănătatea mea, dar de-abia ieri m-am întors. Filip roşi, îl privi ţintă, apoi plecă ochii. Voi avea onoarea, domnule ― continuă Charny ― să vă pot vizita de mâine şi sper că nu mi-aţi purtat pica.

— Deloc, domnule ― replică Filip.

Charny voia tocmai să-i întindă mâna, când toboşarul anunţă sosirea reginei.

— Iat-o pe regină, domnule ― rosti rar Filip, fără să răspundă gestului prietenesc al lui Charny.

Şi-şi sublinie cuvintele printr-o reverenţă mai mult melancolică decât glacială.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.